Un bilanț simplu se citește pornind de la o idee: arată ce deține firma (active), ce datorează (datorii) și cât rămâne a asociaților (capitaluri proprii) la o anumită dată. Nu trebuie să fii contabil ca să urmărești câteva rânduri esențiale și să observi dacă firma stă sănătos sau dacă ceva trebuie discutat cu specialistul. Bilanțul este o fotografie a firmei la un moment dat, nu un film al întregii perioade.
Ce este un bilanț și ce arată de fapt
Bilanțul este documentul care prezintă situația patrimoniului unei firme la o dată de raportare, de obicei la sfârșitul anului. El se bazează pe o egalitate simplă: tot ce are firma (activele) este finanțat fie din ce datorează terților (datorii), fie din ce aparține proprietarilor (capitaluri). Dacă partea cu active și partea cu finanțarea nu se echilibrează, undeva există o eroare.
Spre deosebire de contul de profit și pierdere, care arată veniturile și cheltuielile dintr-o perioadă, bilanțul arată starea la un moment dat. Cele două se completează: unul explică cum s-a ajuns de la o situație la alta, celălalt arată rezultatul.
Cele trei blocuri de citit în ordine
Un bilanț simplificat poate fi parcurs în trei etape, fiecare cu o întrebare de bun-simț.
- Activele: ce are firma? Banii din cont, creanțele de încasat, stocurile, echipamentele, clădirile.
- Datoriile: ce trebuie să plătească și cât de curând? Furnizori, bănci, stat, angajați.
- Capitalurile proprii: ce a rămas al asociaților după ce se scad datoriile? Include capitalul social, rezervele și rezultatul.
Două grupuri de active și de datorii
Pentru a înțelege starea firmei, ajută să împarți activele și datoriile după orizontul de timp. Cele pe termen scurt se transformă în bani sau se plătesc în cel mult un an; cele pe termen lung durează mai mult. Tabelul de mai jos prezintă diferența.
| Categorie | Termen scurt | Termen lung |
|---|---|---|
| Active | Bani în cont, stocuri, sume de încasat de la clienți | Echipamente, vehicule, clădiri, programe informatice |
| Datorii | Furnizori, salarii și taxe de plătit, rate apropiate | Credite pe perioade lungi |
| Ce urmărești | Dacă ai suficiente resurse să plătești la timp | Dacă finanțarea e potrivită cu ce ai cumpărat |
Regula intuitivă: activele pe termen scurt ar trebui să acopere, în general, datoriile pe termen scurt. Dacă datoriile care ajung la scadență în curând sunt mult mai mari decât banii și sumele de încasat, firma poate avea probleme de lichiditate, adică de plată la timp, chiar dacă pe hârtie pare profitabilă.
Cum compari bilanțul cu perioada anterioară
Un singur bilanț spune puțin; două sau mai multe, puse alături, spun mult. Compară fiecare rând important cu anul precedent și întreabă-te de ce s-a schimbat. Creanțele de încasat au crescut mult? Poate clienții plătesc mai greu. Stocurile s-au umflat? Poate marfa se vinde mai încet. Datoriile față de furnizori cresc mai repede decât vânzările? Poate firma își finanțează activitatea pe seama lor.
Nu trage concluzii din primul rând care iese în evidență. O creștere poate avea o explicație bună, de exemplu o investiție într-un echipament nou. Întreabă contabilul ce stă în spatele variațiilor mari; el cunoaște contextul pe care cifrele singure nu îl arată.
Un exemplu: o firmă de servicii are puține stocuri și active fixe, deci bilanțul ei va părea „ușor”, cu bani, creanțe și datorii curente. O firmă de producție arată altfel, cu utilaje și materiale. Comparațiile corecte se fac între perioade ale aceleiași firme sau între firme din același domeniu, nu între activități foarte diferite.
Unde se află bilanțul într-un ansamblu mai mare
Bilanțul face parte dintr-un set de documente depuse periodic și care descriu firma din mai multe unghiuri. Cine depune aceste situații, ce conțin și cum se leagă între ele este explicat în materialele din secțiunea despre contabilitate, utilă dacă vrei să înțelegi traseul datelor de la evidența curentă până la rapoartele finale. Pentru început, merită să identifici în bilanțul firmei tale cele trei blocuri descrise mai sus și să le comentezi cu cel care îl întocmește.
Semnale care merită discutate cu un specialist
Nu ai nevoie să interpretezi singur orice aspect. Unele situații cer însă o discuție:
- capitalurile proprii foarte mici sau negative;
- datorii care cresc constant, fără o creștere similară a activității;
- bani în cont foarte puțini față de plățile apropiate;
- creanțe vechi, rămase neîncasate de mult timp;
- modificări bruște, fără o explicație pe care o cunoști.
Ele nu înseamnă automat o problemă, dar sunt locurile unde merită să pui întrebări.
Cum îți faci obiceiul de a citi bilanțul
Cere contabilului să-ți explice o dată pe an, fără grabă, fiecare capitol din bilanț. Notează-ți întrebările dinainte. Ține la îndemână bilanțurile din anii anteriori, ca să faci comparațiile. Dacă lucrezi cu un partener sau cu un asociat, citiți-l împreună, pentru că perspectivele diferite scot la iveală lucruri pe care unul singur nu le-ar observa.
Poți începe cu o singură pagină: copiază pe o foaie totalul activelor, al datoriilor și al capitalurilor proprii pentru ultimii ani și urmărește cum evoluează. Trei cifre comparate în timp spun deja mai mult decât un document întreg citit fără repere.
Un bilanț citit regulat devine o unealtă de decizie: te ajută să știi când poți investi, când trebuie să fii prudent și când e momentul să discuți cu banca sau cu asociații. Pentru alte explicații despre fiscalitate în limbaj simplu, FiscalPress adună materiale pe teme, ca punct de plecare pentru întrebările pe care le vei adresa specialistului.
Limitele unui bilanț
Trebuie spus și ce nu face bilanțul. El nu arată dacă firma a fost profitabilă în fiecare lună, nu prezintă relația cu clienții și nu surprinde valoarea unor lucruri greu de cuantificat, precum reputația sau echipa. Folosește-l ca pe o hartă: foarte utilă, dar insuficientă fără cunoașterea terenului.
